Istoricul cimitirului

Lemnul pentru Maramureş şi maramureşeni,a însemnat dintotdeauna căldură, locuinţă şi unelte. Din lemn şi-au făurit maramureşenii casa şi biserica, plugul şi moara, uneltele şi tacâmurile. Lemnul a mai însemnat ceva pentru localnici: lemnul a fost şi încă mai este suportul ideal pentru manifestarea geniului artistic al oamenilor de aici. Una din primele manifestări artistice ale maramureşenilor, care au avut ca suport lemnul, a fost sculptura. Primul obiect din lemn care a primit valenţe artistice prin cioplire, a fost bâta ciobanilor. 
Păstoritul oferă ciobanului ş lungi perioade în care practic stă şi aşteaptă. Aşteptările sunt perioade de timp greu de trecut şi atunci caută sa-şi umple timpul cu ceva. Se zvoneşte, că într-o astfel de perioadă de şedere, având la îndemână nedesparţita bâtă, un pastor a scrijelit-o şi încet, încet, aceasta s-a transformat într-un adevaărat obiect de artă, fară a-şi pierde totuşi utilitatea. 
Într-un singur loc însă, în Maramureş, lemnul sculptat şi prelucrat artistic, a căpătat valenţe noi prin acoperire cu vopsea şi pictură: în Săpânţa. Undeva prin 1935, Stan Ion Pătraş,pe atunci un anonim sculptor în lemn, dotat şi cu harul poeziei, a cioplit primul vers al unui epitaf pe o cruce din Săpânţa. Din acel moment viaţa săpânţenilor a intrat în nemurire fiind imortalizată cu dalta, pe lemnul crucilor din cimitir. Pare şocant să vorbeşti despre un cimitir ca despre o carte a vieţii dar asta este azi Cimitirul Vesel:un fel de arhivă, cu totul aparte, care păstrează încrustate în lemn, poveştile vieţii săpânţenilor. Şi ca să fie "vesel" acest loc trebuia să fie un spectacol de culoare. Stan Ion Pătraş, a făcut ceva ce nu a mai făcut nimeni până atunci în Maramureş şi nicăieri altundeva în lume: a adăugat lemnului culorile vieţii şi a transformat un loc de regulă trist, într-un vesel loc de meditaţie şi aduceri aminte. A transformat un cimitir maramureşan obişnuit într-un adevărat mit.
Vestitul cimitir se află în centrul comunei,la biserica parohială. Veţi găsi pe acest site fotografiile tuturor crucilor. Cimitirul are peste 800 cruci, monumente de artă populară, care se constituie într-un adevărat şi complex muzeu în aer liber! Aici monumentele au infăţişări şi semnificaţii aparte. Specificul acestui cimitir constă în crucile sale, sculptate în lemn de stejar, pictate şi versificate prin incrustare. Culoarea de fond aleasă de Stan Ion Pătraş, este albastrul. Această culoare, care dă tonul caracteristic cimitirului, a fost numită albastru de Săpânţa şi este puţin diferită de albastrul de Voroneţ. Esenţa vieţii celui dispărut, este surprinsă într-o imagine plastică sculptată în tehnica basoreliefului şi vopsită în culori vii folosind vopsele pe bază de ulei. 
Istoria Cimitirului Veseleste destul de scurtă în timp. A trecut foarte puţină vreme din momentul în care meşterul Pătraş a avut geniala idee şi până când aceasta a fost îmbrăţişată de comunitatea din Săpânţa. Aşa a luat fiinţă, sau mai bine zis s-a metamorfozat Cimitirul Vesel, din vechiul cimitir al comunei, de lângă Biserică. Din momentul în care comunitatea din Săpânţa a îmbrăţişat ideea de a picta crucile şi până când fenomenul a fost remarcat , pe plan naţional mai întâi şi pe plan mondial mai apoi, a trecut iarăşi puţin timp. Practic în decursul primilor ani de la apariţia primei cruci pictate, Cimitirul Vesel a devenit ceea ce este şi azi, un monument de artă populară de valoare inestimabilă, cu specific ce poate fi etichetat deja ca fiind tradiţional. Recunoaşterii valorii de patrimoniu naţional i-a urmat recunoasterea internaţională, Cimitirul Vesel fiind azi parte a  patrimoniul cultural universal, aflându-se sub egida UNESCO. 

Copyright © 2008 Primaria Sapanta. Toate drepturile rezervate.

Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS!